Legea impune băncilor să accepte plăţi cu monede fără nicio restricţie. Deşi Protecţia Consumatorului a aplicat deja amenzi în acest sens, încă există bănci mari care refuză monedele sau taxează suplimentar plăţile.
Câteva bănci de dimensiuni mari din România refuză plata cu monede chiar şi atunci când este vorba despre propriii clienţi. Mai mult, cele care acceptă astfel de plăţi impun, de obicei, comisioane deloc mici. Toate acestea se întâmplă în ciuda faptului că legea este foarte clară în acest sens, iar Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului a aplicat deja amenzi mai multor instituţii de credit care refuză să primească subunităţi ale leului. Reclamaţiile continuă să curgă, după cum ne-au informat reprezentanţii ANPC. Mai mult pe surse, băncile justifică această reticenţă prin costurile pe care le implică manipularea şi transportul monedelor, în comparaţie cu cele aferente bancnotelor. Primii afectaţi de atitudinea instituţiilor de credit sunt propriii lor clienţi, cărora li se limitează, astfel, un drept.
Dacă în cazul persoanelor fizice probabilitatea de a achita sume mari cu monede este destul de redusă, în cazul firmelor ori a persoanelor fizice autorizate, problema poate deveni serioasă. Ce poate face, de exemplu, o firmă care vinde ziare sau covrigi, care prin natura activităţii încasează foarte multe monede şi care intenţionează să depună aceşti bani în contul de la bancă? Problema este cu atât mai serioasă cu cât, potrivit legii, firmele de pe teritoriul României nu pot face plăţi în numerar mai mari de 5.000 de lei şi nici nu pot ţine în numerar mai mult de 3.500 de lei. Singura soluţie este să achite un comision prin care se preschimbă monedele în bancnote sau, acolo unde este cazul, să plătească direct comisionul impus de bancă.
Legea din România este foarte clară în ceea ce priveşte plăţile cu monedă. La articolul 16, legea privind statutul BNR precizează explicit că „bancnotele şi monedele emise şi neretrase din circulaţie de către Banca Naţională a României reprezintă însemne monetare care trebuie acceptate la valoarea nominală pentru plata tuturor obligaţiilor publice şi private“. Cu toatea acestea, BNR arată că nu are competenţe în acest sens şi trimite către ANPC. Tot legea dă posibilitatea clienţilor să facă, forţat, plata cu orice tip de monedă, în condiţiile în care au un contract cu banca. Codul de procedură civilă reglementează „oferta reală urmată de consemnaţiune“. Pe scurt, aceasta înseamnă că, după ce este refuzat, plătitorul se adresează unui executor judecătoresc. În prezenţa acestuia, debitorul va înmâna banii creditorului. Dacă şi în acest caz plătitorul e refuzat, poate merge la CEC, împreună cu executorul judecătoresc, ca să depună într-un cont special suma datorată, astfel datoria fiind considerată stinsă. CEC Bank acceptă plăţi inclusiv cu monede, indiferent de sumă. Onorariul executorului judecătoresc pentru acest serviciu se încadrează între 50 şi 100 de lei.
Dintre primele zece bănci, BCR, BRD CEC Bank şi Unicredit Ţiriac spun că acceptă orice sume fără condiţii speciale, iar ING spune că nu primeşte monede în nicio situaţie. Banca Transilvania nu ne-a răspuns pe cale oficială, însă angajatele de la ghişeu afirmă că percep un comision de 3% pentru clienţii care doresc să facă plăţi în monede. Volksbank şi Bancpost percep comisioane pentru astfel de tranzacţii, iar Raiffeisen se află într-un proces de schimbare a regulilor. Totuşi, verificând la agenţiile băncii, am constatat că, în cazul BCR, lucrurile sunt diferite pe teren, casiera vorbind doar despre acceptarea unor „sume rezonabile“ în monede. Când am sunat la call-center şi am întrebat dacă putem deschide un cont unde să facem depuneri, inclusiv cu monede, angajata băncii ne-a spus că acest lucru nu este posibil.