În lume se pierde sau se risipeşte între un sfert şi o treime din hrana produsă pentru consum, iar această pierdere poate însemna tocmai diferenţa dintre o dietă adecvată şi malnutriţia înregistrată în numeroase ţări de pe glob, relevă un raport al Băncii Mondiale făcut public joi, transmite Reuters.
"Cantitatea de alimente risipite şi pierdute pe plan global e ruşinos de mare. Milioane de oameni din lume se culcă flămânzi în fiecare seară şi cu toate acesta milioane de tone de hrană ajung la gunoi sau se strică în drumul spre piaţă", a remarcat Jim Yong Kim, preşedintele Băncii Mondiale.

În regiuni unde subnutriţia este cea mai răspândită, cum sunt Africa şi Asia de Sud, pierderile de hrană înseamnă echivalentul a între 400 şi 500 de calorii de persoană, pe zi, iar în lumea dezvoltată pot ajunge la 750-1500 calorii pe zi. Cerealele reprezintă peste jumătate (53%) din toată hrana pierdută sau risipită, ţinând cont de conţinutul de calorii, iar ca greutate, fructele şi legumele reprezintă cea mai mare parte din această pierdere.
Pierderile se produc în cea mai mare parte în etapele de consum, producţie, transport şi depozitare, diferenţiat, pe regiuni. Astfel, în America de Nord, circa 61% din pierderi se înregistrează în faza de consum, adică sub forma alimentelor cumpărate şi lăsate să se strice în frigidere. În ţări ca SUA şi Marea Britanie, o familie formată din patru persoane risipeşte în medie alimente cu o valoare 1.600 şi, respectiv, 1.100 dolari pe an, în faza de consum.

În acelaşi timp, potrivit raportului, politicile de achiziţii ale marilor magazine alimentare ar putea stimula supraproducţia de alimente, iar ofertele promoţionale ar putea încuraja cumpărăturile în exces, ceea ce susţine risipa de hrană în gospodării.

În schimb, în Africa Subsahariană, în etapa de consum se înregistrează doar 5% din pierderile de alimente, dar se pierde mult mai mult în etapele de producţie şi procesare.

Totodată, pierderile şi risipa de hrană generează o semnificativă ineficienţă în utilizarea resurselor economice, energetice şi naturale, notează raportul. Astfel, o mare cantitate de apă folosită pentru cultivarea merelor, irigarea orezului sau prelucrarea cafelei este risipită dacă produsul final se strică, pe parcursul lanţului de distribuţie şi consum.

Raportul recomandă ca potenţiale soluţii pentru limitarea pierderilor schimbarea tehnicilor de producţie agricolă, investiţii în infrastructura de transport şi depozitare şi schimbarea comportamentelor de consum şi comerciale.